O fabrică de ciocolată din Bucureşti a fost implicată în realizarea celui mai mare succes românesc din istoria automobilismului. Raliul Monte Carlo, din 1936, a fost câştigat de un echipaj românesc sponsorizat de Fabrica de ciocolată a lui C.I. Zamfirescu, în echipa care a învins aflându-se şi fiul magnatului bucureştean.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, în România, ciocolata era un produs de lux, venit din Europa de Vest. Deliciile balcanice precum şerbetul, dulceaţa şi cafeaua reprezentau marca principal a desfătărilor culinare la români. Însăşi cacaua se folosea destul de rar în cofetării. Prima fabrică de ciocolată apare la Bucureşti abia în 1891 şi este preluată, şapte ani mai târziu, de C.I. Zamfirescu. Ciocolata Zamfirescu, alături de alte dulciuri făcute la comandă, a reprezentat un succes al acestei industrii, până în 1947, când a venit naţionalizarea...
Din România la Monaco
Viaţa cotidiană a protipendadei româneşti era asaltată însă nu numai de tentaţii culinare occidentale, dar şi de o serie de invenţii care s-au transformat repede în pasiuni. Primele maşini, apărute în ţară la sfârşitul secolului al XIX-lea, determină înfiinţarea, în 1904, la Bucureşti, a Automobil Clubului Român. Acesta s-a numărat printre primele zece cluburi de acest fel din Europa şi printer primele 14 din lume. Maşinile deveniseră o pasiune care sublinia nu numai clasa socială, dar şi curajul deţinătorilor. Urmare a numărului crescut de accidente, .n 1906 era publicat ãRegulamentul poliţiei rulajului şi circulaţiei pe căile publice, iar în anul următor se dădeau primele examene de conducere. În 1913, se instalează primele indicatoare de circulaţie. Şoferii încep să meargă din ce în ce mai repede, pe maşini din ce în ce mai bune şi vor să participe la raliuri. La 25 ianuarie 1930, la Iaşi, se dădea startul faimosului raliu Monte Carlo (debutat în 1911, din cauza pauzei pricinuite de primul război mondial, ajunsese abia la ediţia a noua). Participanţii care aleseseră să plece din Iaşi trebuiau să parcurgă ruta Lvov, Varşovia, Berlin, Bruxelles, Paris, Lyon, Monte Carlo. Semnalul de plecare s-a dat din faţa fostei clădiri a Jockey Clubului.
Printre cei care au luat startul din Iaşi s-a numărat şi câştigătorul cursei, francezul Hector Petit (pe un automobile Licorne). El era prieten cu inginerul ieşean Constantin Zarifopol (unchiul criticului literar Paul Zarifopol), care era, la rându-i, pilot de curse. Învingătorul din 1936 Anul 1936 avea să aducă automobilismului românesc şi cea mai mare victorie din toate timpurile. La 31 ianuarie 1936, Petre Cristea şi Ion Zamfirescu reuşesc să câştige raliul Monte Carlo cu o maşină Ford de 8 CV şi 95 CP. Maşina lor părea o ciudăţenie în ochii celorlalţi participanţi, pentru că nu era o maşină construită într-o uzină de marcă, ci un automobil asamblat într-oÉ fabrică de ciocolată. Într-adevăr, Cristea şi Zamfirescu şi-au asamblat modelul de competiţie folosind inclusive piese de avion, aplicate unei maşini de oraş, chiar în garajul Fabricii de Ciocolată Zamfirescu, celebră pe atunci în România. La 50 de ani de la acel eveniment, Cristea şi Zamfirescu au fost invitaţi de onoare la Monte Carlo. După încheierea raliului şi a festivităţii de premiere, la care au luat parte prinţul Rainier III şi urmaşul său, prinţul Albert, cei doi au fost prezentaţi astfel: "Aveţi ocazia să-i vedeţi pe românii care în 1936, spre surpriza generală, au câştigat Raliul Monte Carlo luând plecarea de la Atena, pe ruta cea mai dificilă din acea vremeÒ". Descriind emoţia momentului, Nicolae Cristea arăta în amintirile sale: "Ne sculasem în picioare şi mulţumeam aplauzelor care nu se mai terminau. În curând, acestea s-au transformat într-o ovaţie furtunoasă, cu strigăte şi urale de tot felul. Eram amândoi emoţionaţi cum n-am fost niciodată. Când în 1936 şedeam la dineul de gală, la locul de onoare, nici nu ne trecea prin cap ce urmări frumoase şi îndepărtate ar putea avea succesul nostru de atunci. O recepţie din 1931 Nu avem la îndemână meniul din 1936. Ştim însă că la a zecea ediţie, în 1931, la 23 ianuarie, la Hotel Metropole, Comitetul de Patronaj şi concurenţii la raliu au fost invitaţi la un buffet oferit de M.C. Club de Monaco. Meniul s-a bazat aproape exclusiv pe hors peuvres (antreuri de toate felurile, servite reci sau calde), dulciuri, fructe, ceai, cafea şi ciocolată caldă. Fără băuturi alcoolice, pentru că, nu-i aşa?, nu poţi conduce automobilul după ce ai băut.
Bucătărie esenţială
Monte Carlo, supranumit şi capital luxului, este oraşul unde se desfăşoară anual, în ianuarie, raliul automobilistic, dar este şi o destinaţie gastronomic remarcabilă. Să intrăm la Hotel de Paris! Decorat în stil Ludovic al XV-lea (pentru aşezarea, complicată, a unei singure mese, ospătarii alocă în medie 30 de minute), restaurantul este apreciat drept unul dintre cele mai elegante şi sophisticate din lume. Aici vin să dejuneze potentaţii zilei, dar şi laureaţii concursurilor auto. Bucătăria este de inspiraţie mediteraneană şi tradiţională (din sudul Franţei). Celebrul bucătar Alain Ducasse şi-a câştigat aici primele trei stele în ierarhia mondială şi a creat conceptul de ãbucătărie esenţială. Ce stil de masă se potriveşte însă pentru un astfel de cadru? În anii 50 se pregătea o mâncare cremoasă şi grea. La începutul secolului al XXI-lea, aşteptările gurmanzilor s-au schimbat. Accentul a fost pus pe mâncărurile mediteraneene, având la bază produse cu savori excepţionale, gătite cu precizie şi uşurinţă. Sunt surprinzătoare, la o masă contemporană, comparativ cu meniurile anilor 30, legumele crude cu anşoa, cochiliile şi crustaceele, toate felurile de peşti (între care, la loc de frunte, lupul de Mediterana), friptura de vită, brânzeturile, desertul (faimoasa prăjitură Ludovic al XV-lea), şampania şi cafeaua.
23 ianuarie 1931:
Recepţie oferită în onoarea Comitetului de Patronaj şi a concurenţilor la Raliul de la Monte Carlo, oferit de Automobile Club de Monaco, 23 ianuarie 1931, la Hotel Metropole
"The - Cafe - Chocolat - Sandwichs au Cresson - Oeufs - Tomates - Foie Gras - Jambon - Laitues - Butter Toast - Buns - Brioches - Pain de Modane - Gugehlopf allemand - Boules Viennoises - Sacher Tarte - Mile Feuilles - Eclairs - Choux Parisiens - Mirlitons - Palmiers Nicois - Les Souris d'Hotel - Le Napolitain - Les Ponts-Neufs - Les Valises Diplomatiques - Rognons - Lamprois - Fraises - Pommes - Tartes aux Cerises - Les Conversations - Meringues - Chantilly - Les Nids - Salamboo - Polignac - Les Supremes - Barquettes Venitiennes - Puits d'Amor - Pmpadour - Les Tulipes - Les Polkas - Les Duchesses"
Bulgări vienezi
Ingrediente: 500 g făină, un pliculeţ de drojdie uscată pentru aluaturi fine, 20 g zahăr, 325 g lapte fiert şi răcit, 40 g unt, 50 g bucăţele de ciocolată neagră, un ou.
Preparare: Amestecaţi făina cu drojdia uscată. Dizolvaţi zahărul în lapte, apoi turnaţi laptele peste făină. Amestecaţi totul foarte bine (eventual cu ajutorul mixerului sau al robotului de bucătărie). Adăugaţi şi untul tăiat în bucăţi şi continuaţi să amestecaţi. Adunaţi aluatul într-o sferă mai mare, pe care o aplatizaţi şi presăraţi pe ea bucăţelele de ciocolată, apoi mai frământaţi puţin. Formaţi din acest aluat mici sfere (bulgări) pe care le aşezaţi în forme mici pentru brioşe, unse cu unt şi tapetate cu hârtie pergament. Daţi la cuptor, la foc potrivit, iar după primele 10 minute scoateţi formele şi ungeţi faţa aluatului cu un ou bătut cu puţină apă şi un praf de sare. Daţi din nou la cuptor, pentru 10-15 minute, până când bulgării vienezi se coc şi se rumenesc frumos.
Pâine de Modane
Ingrediente: 250 făină, 10 g drojdie (un cubuleţ), 40 g zahăr pudră, 3 ouă, un praf de sare, 125 g unt, 100 g stafide, 100 g fructe confiate (tăiate în bucăţele fine), 50 g pulbere de
migdale, un albuş de ou, zahăr tos.
Preparare: Topiţi untul, pe marginea aragazului sau la bain-marie (nu trebuie să fiarbă). Trageţi vasul deoparte. Turnaţi într-un castron făina. Adăugaţi ouăle, sarea, zahărul pudră şi amestecaţ i. Drojdia înmuiaţi-o cu puţină apă călduţă (se poate şi cu lapte) şi adăugaţi-o în aluat, apoi frământaţi. Lăsaţi aluatul 10 minute să se odihnească, apoi adăugaţi în el untul topit şi încorporaţi-l bine. Întindeţi aluatul cu mâinile, pe masă, şi presăraţi pe el stafidele şi fructele confiate, apoi împăturiţi foaia de aluat de mai multe ori, după care o frământaţi uşor. Rupeţi aluatul în două (pentru două pâini mai mari) sau în mai multe bucăţi (pentru pâinici) şi modelaţi din el forme alungite. Aşezaţi-le într-o tavă unsă cu unt şi lăsaţi să se odihnească. Între timp, amestecaţi albuşul de ou cu zahărul tos şi pulberea de migdale şi ungeţi cu această compoziţie fiecare pâine. Lăsaţi la loc ferit de curenţi de aer, să mai crească, încă o oră şi jumătate-două ore. După aceea puneţi tava la cuptor, la foc mic, timp de 40-50 de minute.
Palmieri ca la Nisa
Ingrediente: 100 g măsline negre, o jumătate de ardei roşu (gras), o ceapă mare, trei linguri de ulei de măsline, două linguri de pătrunjel tocat mărunt, o rămurică de cimbru proaspăt, 200 g de aluat de foitaj (din comerţ sau preparat dinainte), sare, piper negru.
Preparare: Curăţaţi măslinele de sâmburi şi tăiaţi-le mărunt. Tăiaţi şi ardeiul roşu în cubuleţe. Tocaţi ceapa. Într-o tigaie de teflon, cu puţin ulei de măsline, sotaţi ceapa şi ardeiul. Săraţi, piperaţi, adăugaţi măslinele tocate, apoi pătrunjelul şi cimbrul (cu un cuţit, trageţi de pe crenguţe frunzuliţ ele şi seminţele şi tocaţi-le mărunt, înainte de a le pune în tigaie). Amestecaţi, apoi daţi deoparte şi lăsaţi să se răcească. Întindeţi aluatul de foitaj şi, pe toată suprafaţa, presăraţi umplutura obţinută. Rulaţi aluatul dinspre amândouă marginile spre centru, în aşa fel încât să se obţină două rulouri unite la mijloc. Înveliţi aluatul umplut într-o folie de plastic şi daţi-l la congelator pentru o oră. După aceea, scoateţi-l, tăiaţi din el felii groase de un centimetru, pe care le aşezaţi culcat într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Daţi la cuptor până se rumenesc. Se servesc firbinţi sau reci, ca antreuri.
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 23 ianuarie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu