O carte de memorii mai puţin obişnuită, apărută la prestigioasa Editură Pygmalion, avea să stârnească interesul publicului parizian în primăvara anului trecut. Şi asta pentru că dintre filele ei răzbăteau către cititor efluvii dinspre bucătăria celui mai exclusivist palat francez: Élysée. Autorul, Francis Loiget, a lucrat timp de 42 de ani ca patiser la Preşedinţie şi a ţinut cont de preferinţele gastronomice ale preşedinţilor Charles de Gaulle, Georges Pompidou, Valéry Giscard d’Estaing, François Mitterrand sau Jacques Chirac.
Iată cum relatează bucătarul-memorialist “intrarea” sa la Élysée: “O zi de octrombrie, în 1962. Eu şi tatăl meu ne-am prezentat la poarta de onoare, pe Strada Saint-Honoré, la nr 55, unde unul dintre gardienii republicani care vegheau la securitatea palatului ne-a preluat şi ne-a condus la bucătărie. Aveam un trac sideral, în timp ce traversam curtea cea mare, aceeaşi unde îl văzusem la televizor pe generalul de Gaulle primind şefi de stat, aceeaşi prin care politicienii vremii se îndreptau în fiecare zi de miercuri către salonul Murat, pentru Consiliul de Miniştri. Aveam o teamă vagă de a nu da nas în nas cu Generalul, pe vreunul dintre culoare. Însă nu mergeam în direcţia aceea. Ghidul nostru ne-a trecut într-o a doua curte, apoi ne-a îndreptat spre subsol, unde erau situate bucătăriile. Am coborât o scară abruptă, apoi am intrat. Mi s-au părut imense acele locuri subterante, unde se pregătea hrana pentru şeful statului şi oaspeţii săi. Iar şeful bucătarilor, domnul Cormier, era un om cu proporţii de asemenea uriaşe! Imaginaţi-vă o persoană de o forţă de nedescris, foarte corpolent, bine înfipt pe picioare, cu o faţă precum luna plină, dar de o culoare vie, şi care emana o autoritate impresionantă. Pentru mine, care aveam în epoca aceea mai degrabă alura unui sparanghel, el făcea o figură colosală".
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din30 ianuarie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu